- redundánţã
- s. f., g.-d. art. redundánţei; pl. redundánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
redundánţã
Look at other dictionaries:
redundanţă — REDUNDÁNŢĂ, redundanţe, s.f. Surplus de informaţie transmis faţă de strictul necesar şi care asigură exactitatea transmiterii informaţiei în telecomunicaţii. ♦ Abundenţă inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [var … Dicționar Român
redundant — REDUNDÁNT, Ă, redundanţi, te, adj. Care se referă la redundanţă, care prezintă redundanţă. [var.: redondánt, a adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar,… … Dicționar Român
redondanţă — REDONDÁNŢĂ s.f. v redundanţă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REDONDÁNŢĂ s.f. v. redundanţă. Trimis de LauraGellner, 10.10.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
sintetizor — SINTETIZÓR, sintetizoare, s.n. 1. (muz.) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinităţi inedite de timbruri şi a unor efecte sonore, lărgind posibilităţile… … Dicționar Român
colea — COLEÁ adv. (pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, în apropiere, alături. Stă colea. ♢ expr. Ici (şi) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (şi) din altă parte, dintr un loc în altul. Colea şi colea =… … Dicționar Român
inutilitate — INUTILITÁTE s.f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, atis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inutilitate ≠ utilitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INUTILITÁTE s. 1. v.… … Dicționar Român
redunda — redundá vb., ind. prez. 1 sg. redundéz, 3 sg. şi pl. redundeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belşug; a abunda. 2. A avea, a face redundanţă. [< … Dicționar Român
sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… … Dicționar Român
superfetaţie — SUPERFETÁŢIE s.f. (Liv.) 1. Prisosinţă, belşug prea mare. 2. Abundenţă de cuvinte, repetare nefolositoare. v. redundanţă. [gen. iei. / < fr. superfétation]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN SUPERFETÁŢIE s. f. 1. lucru care se… … Dicționar Român
